Author Archives:

Distractia picilor

Asta seara piticotii au avut serbare, o mica sceneta pe scena filarmonicii din urbea noastra,  si parada de costume.

Dupa ce s-au sustinut unii pe altii si s-au aplaudat cum au stiut mai bine, a urmat si un mic bairam, micutii dansand cot la cot cu protagonistii de pe scena, si chiar foarte bine.

La final a plans din gelozie, crezand ca nu o filmam pe ea, ci pe altii. Dar s-a linistit repede, dupa ce i-am aratat dovezile.

M-a surprins si o scena intre Frumoasa mea Adormita si Print, acesta din urma tot avand de furca (in joaca, desigur) cu turcul rival (vechi prieten al ei, din frageda pruncie), ori de cate ori incerca s-o “cucereasca”. Mai sarea si Greierasul cu camasa alba si papion rosu pe alocuri, sa tina scorul, dar pe el l-a sustras repede partenera lui de dans spanioloaica.

La final, a iesit si o poza, destul de reusita… ;)

Partea insorita a strazii

Am avut parte in ultima vreme de ipostaze in care a trebuit sa aleg.

Asa cum, cand eram copil, o ajutam pe bunica sa aleaga orezul inainte de a-l pune la pilaf.

Separam boabele innegrite de cele sanatoase si le priveam fascinata cum se adunau intr-o movila aparte, care disparea de pe masa in doi timpi si trei miscari.

Tot asa procedam si in viata de toate zilele, cand vrem sa vedem binele din viata noastra si sa ne bucuram de ceea ce ne e dat.

Citeam pe undeva o zicala care m-a facut atenta  si care suna cam asa:

” Daca sub plapuma ta e un purice, nu arzi plapuma. Dar nici nu te mai acoperi cu ea”.

Eu am ales sa scutur plapuma bine si sa o folosesc in continuare.

In fond, s-ar putea ca puricele sa se mute in alta parte si eu sa sufar si de frig cu proxima ocazie, invinovatind ceea ce nu e cazul.

O viata avem, o Clipa, irepetabila. De ce sa ucidem din fasa frumosul din ea?

Daca unii oameni sunt altfel decat ne-am fi dorit, asa a fost sa fie. Ne asumam lectiile.

Nu-i pedepsim pe toti pentru doi, trei, care ne ranesc.

Si oricum, nu e treaba noastra sa-i judecam, caci are Cine. Asa zicea bunica, draga de ea.

Intre timp, caut partea insorita a strazii, chiar daca in fiecare zi ploua, cu consecventa…

Sigur, si asta inseamna ceva, iar semnificatiile se vor alege de catre o mana nevazuta, la timpul lor.

Timişoara

Oraşul in care am fost botezată, la Catedrala Mitropolitană, bunicii mei dinspre tată bănăţeni fiind…

Imagini de acum trei săptămâni, surprinse de acelaşi “maestru fotograf” al meu…

O doină din Banat, instrumentală, numai bună de pus la inimă când eşti trist sau adumbrit. Vorba lui tata: “Ia auzi-l numa’ pe-ăsta, ca nacajît îi, săracu’!”

Şi o piesă veselă, de joc şi voie bună, care aminteşte de ospitalitatea mândră a bănaţenilor… Cărora daca le vii  ”goşte”, te fac să te simti regeşte în casele lor. Nu oricine e binevenit dincolo de porţile înalte, dar odată intrat, trăieşti Raiul pe pământ.

Virtuozitate, sânge clocotitor, temperament:

Un oraş pe sufletul meu – Sibiul

Am fost acum doi ani la Sibiu şi m-a fascinat în cele două zile în care m-am vânturat la repezeală pe străzile lui principale şi am vizitat atâta cât am apucat.

Am fotografiat cu sufletul la gură tot ce mi-a încântat ochiul, case vechi, străzi, curţi cu pomi în floare.

Zilele trecute a fost pe acolo şi artistul meu fotograf, şi într-adevar a surprins în imagini pulsul oraşului, liniştea aceea catifelată a străzilor lui romantice, a caselor parcă anume construite pentru trai simplu şi fericit.

Cu siguranţa voi reveni într-o zi acolo, e un loc care cheamă!

Linistea apelor

Duminica am revazut Dunarea si mi-am umplut sufletul cu liniste si mare poezie.

Intotdeauna in preajma apelor ma simt cum nu se poate mai bine.

Sentimentul de eliberare e coplesitor.

Valurile inca ma leagana, in amintire…

Inca un Dar aceasta iesire, pentru care sunt recunoscatoare Sansei.

 

Valori

Oamenii nu cauta lucrurile valoroase la drumul mare, chiar daca Miracolul ni le-a oferit la tot pasul pe unde mergem.

Alergam o viata ca sa achizitionam in vitrina cristal, iar cu el sa ne bem curgerea, chiar daca zeii beau apa de izvor din causul palmelor.

Vrem sa duram vesnic, cerand respect de la tot ce intalnim in cale, dar cel mai rar de la noi insine.

Cand Clipa ne zboara, irosita, e mult prea tarziu intr-o viata de om…

O zi de marti

O.K., spun eu Clipei, care s-a asezat pe cana de portelan chinezesc si-mi face  de acolo cu ochiul, tentant: “Ce faci, nu scrii? Mai e putin si se termina seara, iar maine o iei de la capat…”

O.K., repet, si incep…

Starile atrag stari simetrice.

Reactiile noastre vis a vis de altii atrag reactii asemanatoare.

Furtunile nu apar din senin, exista acolo o cauza in inima Pamantului, ceva ce rascoleste strafundurile Firii si rastalmaceste toate cate se intampla. Rostogolind sensurile, reasezand micile realitati precum bucatelele colorate de plastic intr-un caleidoscop de copil.

Vecinul de bloc, taran orasenizat cu plete, sofer de taxi, cu haina de piele asortata la plasa cu praz oltenesc, ce ma saluta pe inserate cu “buna”, de parca am fi copilarit impreuna. Fatza lui seamana cu o bucatica inexpresiva de granit din baia alor mei, un chip bizar si sters, care ma privea obsedant de dincolo de ani, demult, dar fara ecou. Simt furie si nu reactionez in nici un fel.  E doar o piatra in granit.

Ies din casa si un pusti care merge nebuneste, in slalom, cu bicicleta, mai sa ma doboare. Spun ceva ce-mi vine pe moment, abia scrasnit printre dinti. Nu e o injuratura, dar nici prea frumos nu e. Cativa amici de-ai lui, golanizati si ei deja, izbucnesc intr-un ras extrem de iritant. Imi vine sa ma intorc si sa arunc in ei cu ceva pietre, dar bineinteles ca nu asta fac, ci merg mai departe.

Aproape de casa, trei motociclete calarite de tineri cu aspect de drogati, ce poarta pe cap un soi de casetofoane sau ce naiba or mai fi aproape imi taie calea. Muzica urla, ei cu ea, la unison, razand si trecand in viteza.

In aceeasi seara, un parinte turbat ma suna sa-mi reproseze ceva minor si care nici nu ma priveste direct. Aproape ii inchid telefonul, cu un “la revedere” sec si scurt.

Inca mai astept, dar totodata sper sa se fi spart tensiunile zilei in curs.

O zi de marti…